Folclorul reprezintă cunoştinţele intelectuale ale poporului, deci tot ceea ce se arată în tradiţiile populare, obiceiurile populare, poeziile populare, dansurile populare şi în muzica populară. Cunoştinţele practice sunt exprimate prin arta meşteşugărească şi arta populară.

Regiunea Hajdúság are un spectru etnografic amplu. Se pot întâlni aici deopotrivă relicvele culturii ţăranilor din oraşul de câmpie dezvoltat cât şi urmele modului de viaţă arhaic al păstorilor, locuitorilor zonelor mlăştinoase, care au trăit aproape de natură. Aceste ţinuturi sunt caracterizate de o dualitate particulară şi din punctul de vedere al producţiei agricole. Sunt prezente împreună şi în acelaşi timp procedurile arhaice şi tehnica agricolă dezvoltată, agricultura intensivă în cadrul fermelor şi creşterea nomadă a animalelor în pusta de la Hortobágy.

Oraşul Debrecen este situat la intersecţia regiunilor etnografice. Produsele meşteşugarilor de aici au fost preferate în cerc larg, şi au devenit elementele hotărâtoare ale culturii populare şi ale artei populare ale regiunii mai întinse. Partea de istorie locală a expoziţiei permanente a Muzeului Déri prezintă colecţia bogată a obiectelor folosite în viaţa de fiecare zi de către locuitorii din Debrecen, numiţi „cívis”.

Cultura populară a oraşelor locuite de populaţia „hajdú” din vecinătatea oraşului Debrecen arată numeroase trăsături identice, dar în ciuda trecutului istoric comun, ea nu este unitară, peste tot se întâlnesc caracteristici locale. La Hajdúböszörmény casele ornate din scânduri, la Hajdúszoboszló obiceiul special al Revelionului de a face zgomot, la Hajdúdorog tradiţiile greco-catolice care se remarcă din rândul localităţilor protestante învecinate, în timp ce cultura populară a oraşului Balmazújváros este îmbogăţită de tradiţiile populaţiei germane aşezate aici în secolul XVIII.

Pe teritoriul judeţului nostru se găseşte şi Hortobágy. Alături de renumitul pod cu nouă găuri, expoziţiile Muzeului Păstorilor şi de la Körszín prezintă cultura păstorilor dezvoltată aici, păstrează obiectele ornate ale păstorilor, relicvele artei păstorilor. Dansul păstorilor, denumit „botoló” (dansul cu bâte) este strâns legat de cultura păstorilor de la Hortobágy. Acest dans se leagă de dansul soldaţilor maghiari din secolul XVI-XVII, numit dansul „hajdú”, a cărei muzică a fost asigurată de fluieraşi, cimpoieri, toboşari, iar mai târziu, odată cu răspândirea viorii de muzicieni ţigani. Adevăraţii meşteri ai dansului „botoló” au fost văcarii, oierii şi porcarii, care au folosit adesea bâte, cârlige de oieri sau baltagul porcarilor.